marți, 31 mai 2011

E grea despartirea de luna mai,la fel ca si de o mare si unica iubire!

Directia 5 - Cu bratele deschise

O, suflete...


O, suflete, priveşte departe-al tău mormânt –
Mormântul ce zideşte uitarea şi tăcerea –;
Fii totul azi: lumină, vieaţă,-avânt şi cânt,
Şi fii măreţ, puternic, căci nu te-a-nvins durerea.

Să simt în orice clipă a ta înfiorare,
Dezgustul de ce-i humă, – din lumile senine
Să te-ncununi cu-avânturi, puterea creatoare
Dumnezeiască sevă să îşi reverse-n tine. 

Vom înfrunta vieaţa cu dorul neînvins
Al celor care luptă să-nvingă sau să moară,
Şi mistica lumină păstra-va focu-aprins
Când steaua veşniciei iluzii-n noi coboară...

Nedespărţit tovarăş, proteiform ca visul,
Drumeţi suntem spre piscul pe care-i tot etern:
E numai unul drumul, şi-iluminând abisul
Cad florile veciei, când flori mulţimi se cern.
Alexandru Colorian

Văd încă faţa ta,


În visul nopţii câte-odată
Văd încă faţa ta, 
Dar tot mai rar mi se arată, 
Încep a o uita.

Acuma nu mai ştiu cum sună 
Nici glasul ce-am iubit; 
Vezi, anii care se adună, 
De tot mi te-au răpit!

Şi din trecuta fericire 
Se stinge ca un vis 
Şi cea din urmă amintire 
Şi ultimul surâs.
M.C.Poni

Cât e de uitătoare inima omenească...


Grădina-i părăsită. Unde umblam odată, 
Nici păsări nu mai cântă cu glasul lor voios, 
Pe drumuri creşte iarbă, pe micul iaz înoată 
O luntre sfărâmată de timpul nemilos.

Numai pe mal stă încă răchita cea bătrână, 
Cu crengile-i plecate spre iazul adormit 
Şi ca visând se mişcă, când dureros suspină, 
Trecând pe lângă dânsa zefirul rătăcit

În coaja ei uscată zăresc înc-al meu nume; 
O mână mult iubită în dânsa l-a tăiat, 
Apoi făr'de credinţă a rătăcit prin lume 
Şi numai bietul arbor numele l-a păstrat.

Răchita cea bătrână, de-ar vrea ea să vorbească, 
Mult ar putea să spuie din timpul cel trecut; 
Cât e de uitătoare inima omenească... 
Ea singură o ştie, ea singură-a văzut! 

luni, 30 mai 2011

A inflorit iasomia...




Close to you THE BEST (versuri in limba romana)

GIOVANNI MARRADI - Just for you

Pana a cazut o stea...


Prea departe trupul tău,
Prea aproape disperarea
Că nu pot vorbi cu marea,
Să-nţelegi cât mi-e de rău...

Prin absenţa ta din gând,
Drumu-ntorcerii spre locul
Unde m-am luat cu jocul
Şi ne-am contopit plângând.

Prea aproape starea mea,
Prea departe amintirea
Petrecută cu privirea,
Până a căzut o stea...

Şi te-am pus in locul ei,
Să veghezi, de la distanţă,
Visul fără de substanţă,
Ca o ploaie de scântei...

De la care nu ai cum
Să aştepţi o mângâiere -
Mari iluzii efemere
Şi-un mărunt ecou postum.
(George Tarnea)

Tot aşteptînd să te iveşti din noapte


Îmi iau grădină ca să pot planta
greierii de turcoaz din fiinţa ta,
să aibă un' să crească, dacă vor,
motanii de-abanos în torsul lor
şi crinii mlădioşi din care sorbi
arome pentru sfinţi şi pentru orbi.
Şi-mi iau grădină d-aia, infinită,
să frăgezim secundele pe plită,
tot aşteptînd minuni să ni se-ntîmple
şi îngeri să ne presure pe tîmple
cu degete prelungi şi luminoase.
Şi vin egreţi în zboruri tumultuoase
să ne arate, uite, că există
povestea noastra fragedă şi tristă
scrisă cu lungi tulpine de lumină
pe inima de mosc şi parafină
care priveşte, bate, bate, bate,
tot aşteptînd să te iveşti din noapte.


(Fabian Anton)

duminică, 29 mai 2011

Bianca Brad - Cand Ma Privesti

Gandul meu ti-a atins fruntea…nu ai simtit o adiere usoara?


Am uitat de cand cuvintele se ingemaneaza cu tipetele din noapte. Mi-aduc aminte…, doar aminte…, de glasul timpului care-mi vorbea de tacere. As vrea sa nu uit chipul propriilor amintiri, dar departe…, zambetul paleste si tot ce stiu e o imagine pur si simplu.
Mi se intampla ca uneori, ascultand impulsul sufletului sa fac ceva…si apoi, rationand, tot ceea ce urmeaza sa contrazica punctul initial. Cei care nu inteleg, se dau la o parte fara ca macar sa puna intrebari; iar ceilalti…, sunt atat de putini incat nici nu stiu ce i-a adus langa mine si cum de au ramas!
Se intampla sa fugi…, ca apoi sa te opresti brusc intrebandu-te ce sa faci!
Am uitat sa nu ma mai joc cu mine si de aceea, unii cred ca ma joc cu ei. Mi-aduc aminte ca atunci cand stiam sa fiu doar eu…, niciodata nu am fost crezut. As vrea sa nu uit macar amintirea viselor mele ca sa pot vedea ce mi-a mai ramas din diminetile albastre.
Cuvintele dor uneori, tacerea doare…si apoi imi spun ca nu-mi place ciorba incalzita!
Si atunci stii ca nu vrei singuratatea in doi, preferand singuratatea…, daca nu poti fi cu cineva!
Aici clipa tace si asteapta o raza de Luna sa-i provoace umbra la plimbare.

“Vezi, randunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-aseaza bruma peste vii
De ce nu-mi, de ce nu-mi vii?”

Imi iau curcubeul de ganduri cenusii si-mi incing mijlocul si fug departe, acolo unde pasii mei nu mai seamana cu tipete si pleiade de ploi.
Undeva, din mine, se aude un geamat surd de glas neauzit! Nu mai indraznesc sa intreb culorile, nu mai indraznesc sa continui sirul intrebarilor. Pur si simplu, calc si merg undeva…, dincolo de ceea ce ma doare, dincolo de lacrimile si cafelele din noapte, dincolo de indiferenta zilelor.
Gandul meu ti-a atins fruntea… Nu ai simtit o adiere usoara?

Un dor fara de nume...


Ai auzit vreodată a lebedei cântare,
Acel cântec de jale, ce-l cântă pân'ce moare,
Roşind recile unde cu pieptul sau rănit?
O, spune-mi, acel cântec vreodat-ai auzit?

Şi-apoi ai fost spre sară singur într-o grădină,
Când vântul trist al toamnei încet, încet suspină,
Când soarele apune, când arborii şoptesc
Şi vânturile toate tainic se înroşesc?

Şi ce-ai simţit atuncea? În piept nu s-a trezit
Un dor fără de nume, adînc, nemărginit?
N-ai fi dat ani din viaţă pentru aripi uşoare,
Să zbori, să zbori departe şi fără încetare?

O, cine-l poartă-n suflet acel dor fără nume,
Nu are fericire, nu are pace-n lume!
Cât e de larg pământul, tot umblă rătăcind,
Nu ştie ce doreşte şi moare... tot dorind!
M.C.Poni

Cand ai pierdut...

Când ai pierdut în astă lume
Orice speranţă, orice dor,
Când ştii ce grabnic trece iarăşi
Tot ce-ai avea în viitor,

Atunci, nu ceri eternitate
De la o floare ce-a-nflorit.
De ea te bucuri cât trăieşte
Şi n-o mai plângi, de-a veştejit.

Nu ceri credinţă neschimbată...
Nu ceri amor pân'la mormânt,
Căci ştii, că raiul se coboară
Numai o clipă pe pământ.
M.C.Poni

Intoarce-te inca o data...


Întoarce înc-o dată spre mine faţa ta.
Dă-mi înc-o dată mâna, s-o strâng în mâna mea
Ş-apoi rămâi cu bine! Tu vezi că eu nu plâng?
Ce vrei? Aşa trec toate şi stelele se sting.

Pe drumul vieţii mele amar, întunecos,
Un scurt moment lucit-a surâsul tău duios.
Eu nu ştiam atuncea că multe vieţe sunt,
Ce nu le-i scris să aibă vr-un bine pe pământ.

Tu nu erai de vină şi tu nu m-ai trădat.
O tainică putere pe tine te-a purtat
Şi chinurile mele, tot răul ce-ai făcut,
În cartea soartei scrise erau, când te-ai născut.

Mă duc de unde nime nu poate reveni!
Mă duc şi-n astă lume nu ne-om mai întâlni.
Nu mă uita cu totul! Moartea-i atât de grea
Când ştii, că nici un suflet nu plânge-n urma ta!
M.C.Poni

vineri, 27 mai 2011

Nopti si zile trec din viata...

Nopti si zile trec din viata,
Nici nu stii ce-ai luat, ce-ai dat
Vezi cum oameni rand pe rand au cam plecat
Mai astepti o dimineata si te miri cum s-a-ntamplat
Ca doar tu ai mai ramas insingurat
Pleci cu gandul catre umbra celui drag ce te-a iubit
Vezi cum clipa-ncet, incet s-a risipit
Ochii tai privesc spre ceruri
Si te-ntrebi neincetat,
Unde-i umbra celui drag care-a plecat?
Doar eu raman umbra ta din lumina,
Sa ma pastrezi orice-ar fi, sa ma ai
O raza doar, dintr-o lacrima lina
Te-nsoteste spre-o poarta de rai
Nopti si zile trec din viata,
Umbrele ne-au insotit
Vezi cum una cate una s-au topit
Mai ramane o iubire, umbra ei ce-a luminat
Fara ea, de ce prin suflet te-ai plimbat?

joi, 26 mai 2011


Primavara (poza 4)



Îmi repetai cuvântul: “Nu”… “Nu”… “Nu”!…

În poarta curţii unde m-am oprit
M-a-ntâmpinat un zarzăr înflorit -
Un zarzăr alb, ca părul meu încărunţit!…
Şi-n pragul porţii-n care am bătut
Un buldog negru m-a recunoscut
...Şi m-a lătrat ca un salut de “bun venit”…

În poarta casei tale-n care
M-ai găzduit întâmplător,
Când nu eram decât un călător
Bătut de vânt şi mângâiat de soare,
M-am regăsit ca-n prima zi, când tu
Îmi repetai cuvântul: “Nu”… “Nu”… “Nu”!…
Şi-ţi ascundeai în palme ochii plini
De ură
Şi ne-ncredere-n străini…

Dar când am vrut să plec -
Ca un zevzec -
Tu m-ai oprit
Cu graba unui gest nebănuit,
Şi-n gura ta cuvântul “Nu” s-a transformat
În alt cuvânt,
Cuvântul “Da” -
Un “Da” sonor şi-adevărat
Pe care-l auzeam aşa
Întâia oară-n viaţa mea!…

Dar ce păcat că n-am putut
Să-l îngrijim aşa cum am fi vrut!…
Căci într-o zi cu ploaie
Şi cu vânt
Cuvântul “Da” se-mbolnăvi
Şi-apoi, muri,
Cum moare-n gură-orice cuvânt
Când nu-l mai poţi măcar şopti!…

Dar astăzi, după şapte ani,
Când morţii-şi schimbă locuinţa,
Eu, care mi-am păstrat credinţa
În zeii noştri subterani,
Mă-ndrept spre ei – cu voia ta -
Şi-i rog frumos
Să-nvie pe defunctul “Da”,
Cum a-nviat pe vremuri şi… Cristos!…
Ion Minulescu

Va fi-ntr-o noapte caldă de mai...cand vei veni...

Va fi-ntr-o noapte caldă de mai.
Când vei intra
În parcul meu,
Nisipul aleilor deşarte,
Îmbrăţişănd pantofii tăi albi, va tresări...
...La revederea celei venite de departe
Copacii vor zâmbi...
Ferestrele-mi închise se vor deschide iar,
Şi-n vazele uitate pe albe etajere,
Buchetele uscate de alb mărgăritar
Vor palpita
Ca-n ascultarea unui demonic Miserere!...
Va fi-ntr-o noapte caldă de mai.
Când vei veni,
"Olimpia" din cadru-i îţi va surâde iar,
Ceasornicu-n perete va respira mai rar
Şi mutele covoare, pe jos, vor tresări...
Demonul nebuniei va coborî din nou
Pe-albastrele sofale
Şi albele dantele,
Aripa lui va stinge lumina-n candelabru,
Iar noi,
Sub ocrotirea tăcutelor perdele,
Postum ca şi-ngropaţii de vii, într-un cavou,
Ne vom iubi-n parfumuri de brad şi de cinabru.

Şi-apoi...
Va fi într-o seară poate ca şi-alte seri.
Va fi
O seară de octombre cu palpitări discrete
De frunze,
De imagini,
De pleoape
Şi regrete...
Vai!... cea din urmă seară când tu vei mai veni
Va fi o aiurare de toamnă pe sfârşite,
O aiurare-n versuri brodate pe-o batistă -
Simbolul despărţirii...

Şi-atâta tot...

Şi-apoi
Nu va mai fi nimica,
Nu va mai fi nici soare,
Nu va mai fi nici lună
Nici stele căzătoare...
Şi faţă de noi singuri,
Poate,
Nu vom mai fi nici noi!...
Ion Minulescu

miercuri, 25 mai 2011

De ce-ai plecat?...tu n-ai pacatuit decat in vis...si visul s-a sfarsit!


De ce-ai plecat?...
Tu nu ştiai
Că-n luna mai,
Prin munţii cu păduri de brad,
Oricine-ar fi - femeie sau bărbat -
Potecile te duc spre Iad,
Şi nu, ca-n lumea basmelor, spre Rai?...

De ce-ai plecat
Cu vântu-n părul tău vâlvoi,
Când nici un glas nu te-a chemat?...
Tu nu ştiai
Că-n luna mai
Potecile sunt încă pline de noroi?...

De ce-ai plecat?...
Tu nu ştiai
Că-n luna mai
E luna primului păcat -
Păcatul care dintr-o glumă
Te prinde-n laţ şi te sugrumă
Şi-apoi te-aruncă-afară-n ploaie,
În lada cu gunoaie?...

Opreşte-te!...
Priveşte-n jurul tău...
Şi dacă nu ţi-ai murdărit
Pantofii de noroi,
Fă-ţi cruce
Şi întoarce-te napoi!...
Fă-ţi cruce
Fiindcă n-ai păcătuit
Decât în vis...
Şi visul s-a sfârşit!...
(Ion Minulescu)

The Power Of Love

Mondial "De va veni la tine vantul" (If the wind would come)

I NEED YOU ~ DEMIS ROUSSOS

Vanessa Mae Destiny

Refugiul unei inimi obosite...


Te simti mai singur asta seara....

Te simţi mai singur astă-seară,
Mai mohorâtă-i azi odaia...
Auzi cum şiruie afară,
De-a lungul streşinilor, ploaia!

...Trist, ca o plângere-necată,
Răsună-n noaptea cea pustie,
În noaptea asta-ntunecată
Ce-ţi pare-un veac de insomnie...

Şi cum în van te lupţi cu firea
Să cauţi vieţii tale ţintă,
Să smulgi o rază din orbirea
De patimi care te frământă,

Se-nalţă-n mintea-ţi aiurită
Stafia vremilor uitate,
Privindu-te nedumerită,
Cu braţele încrucişate...

Cand ochii tai ma-nvaluie...

Dor
... si iara prind corabiile vant...
E marea o sirena care cheama,
Matrozii uita tot - iubita, mama
Si uita chiar si strigatul "Pamant!"
...
Asa-s si eu: cand vocea ta unduie,
Cand ochii tai ma-nvaluie... cand palma
s-asaza bland si ganduri vin de-a valma,
Uit tot!...
Iubirea-n mine suie...

Nici tu nu vii,nici nu ma lasi sa viu...

Miroase inc-a iarna destinata
aceste ganduri calde cand iti scriu.
Nici tu nu vii, nici nu ma lasi sa viu...
te mai stiu oare, cel adevarat?...

Rememorez, ma zbat intre extreme,
Ma tem de vorbe, le rostesc precaut
Si-apoi pornesc din nou ca sa te caut...
Da, te astept iubite, nu te teme.


Miroase-a clipa cand erai aproape...
Cat te iubesc!
   Iar restul e tacere...

Cand ai sa-mi iesi in cale iar...

Cand ai sa-mi iesi in cale iar
Sa nu-mi spui nici o vorba, doar
sa te apropii-ncet, tacut
sa regasim intr-un sarut
Trecutul-ntreg, imbratisati
uitand de noi, de toti uitati
si sa ramanem astfel, dusi
ca in "Sarutul" lui Brancusi...
(R Morari)

Nu astepta o alta vara...

Da-mi mana ta
Nu astepta o alta vara
Clipa de acum
Plange oricum pentru noi
Ne vom trezi
In alta zi nespus de rara
Ca doi cocori
Pierduti prin nori fara ploi
Nu asculta de spaima ta
Ma doare cumplit
Se va inopta si vom uita
Cat ne-am iubit
Nu asculta de spaima ta
Ma doare cumplit
Se va inopta si vom uita
Cat ne-am iubit
Cu toamna in gand
Vom fi pe rand si mai departe
Doi anonimi
De prin multimi foarte reci
Ne-a mai ramas
Un singur pas pana la moarte
De-atata plans
Tine-ma strans, unde pleci

De peste tot
Spaimele scot lanci veninoase
Parca eram
Ca doi dusmani, ne pandim
Pe sub zapezi
Nici nu mai crezi c-ar fi fumoase
Clipele cand
Ne da prin gand sa traim

Iarna din cer
Arde cu ger toata gradina
Surasul tau
E tot mai rau si mai fals
Ochii se tem
Cum sa putem privi lumina
Dupa sarut
Am disparut intr-un vals

(Stefan Hrusca)

Hara - Mi-e dor de tine

luni, 23 mai 2011

Îţi amintesc... versuri Mariana Eftimie Kabbout

De-ai fi tu Luna........


De-ai fi tu Lunăiar eu
De- fi Pământ,
M- uita cum  orbitezi
Zi şi noapteaproape la nesfârşit,
Şi din când în când
Ţi- trimite câte un om
 umble pe scoarţa ta,
Pe praful tău selenar,
 vadă mai de aproape
Dacă eşti chiar aşa de frumoasă
Cum pari de la distanţă.
De-ai fi tu Soareiar eu
De- fi Pământ,
M- uita la tine prin ochelari fumurii,
Şi te- orbita câte zile şi nopţi oi avea,
Şi din când în când
Ţi- trimite câte un zâmbet
Sau câte un sărut fierbinte,
Aproape la fel de fierbinte
Ca şi atmosfera ta,
Dar om nu ţi- trimite
 vadă cât de frumoasă eşti,
Căci s-ar topi de tot
Şi ar murifrumoasa mea,
Aşa  ştii...
V Mahoc

Da-ti sansa asta....


Unde fugi?
De fugi, ce pierzi?!
Atatea lucruri n-ai timp sa vezi,
sa le-ntelegi...
De ce te grabesti sa spui
ca Primavara-i anotimp hai-hui?
Poposeste-un pic pe muchia drumului
si priveste-n jur.
Nu te uita - priveste dar
sa vezi cat de frumoasa e Primavara!
Da-ti sansa asta:
sa sorbi o gura din clestarul ei,
sa reinvii!
Lasa-te prins in hora de copii;
vibreaza-n not-embrionare,
asculta firul ierbii cum rasare
si mugurul firav cum da in floare.
Respira!
Respir-o! Sa-ti intre-n fiece ungher...
Fura un pic din ea...
Va sti dar nu se va supara.
Poti continua sa fugi, apoi
spre-acel final binestiut de noi...
Nu vei fi singur insa, nu vei mai fi gol
iar viata din goana va deveni un zbor.
Speranta, iubirea, ruga - trairea
nu-ti vor mai fi straine
caci Primavara si-a facut lacas in tine.
(Lacris)

Mai este timp... versuri Mariana Eftimie Kabbout

Pt prieteni,pt dragoste pt cei ce iubesc

duminică, 22 mai 2011

A fost in...mai...


Mergeam pe malul marii, cu ganduri asteptate,
Si valri reci si sumbre, acopereau priviri,
In unduiri senine si zambete uitate,
De nostalgia calda a candidei iubiri.
Trceau ca doua umbre, idei apropiate,
Si singuri in tacerea lovita des de valuri,
Am intocmit destine, in zambete-ncercate,
Cu anii vechi si noi fasii de negre saluri.
A fost atunci un mai, cu zile insorite,
Vacanta fara ingeri, si zambete in stol,
Te-am intalnit acolo, in marea cu pepite,
Lasata-n asteptare si-n gandul din atol.
Gheorghe Puzdreac

Mi-e dor de ochii tai albastrii...


Mi-e dor de ochii tai albastrii,
Sa te dezmierd as vrea acum,
Sa colindam luciri din astrii,
Doar singuri noi, pe-acelasi drum.
Sa strang in brate mari de lut,
Tumultul vorbelor senine,
Sa nu gandesc ca m-am pierdut,
Fior de ras, in gand cu tine.
Sa ne plimbam fosnind, si zambet
Cuprins in mladieri duioase,
In gandul tau, tacutul umblet
Rememorand visari setoase.
Te strig, si poarta din pustiu,
Se clatina in tihna serii,
Cand mersul meu parea zglobiu,
Si singular in luna mierii.

(GHE. Puzdreac)

marți, 17 mai 2011

Yanni - Until the last moment [HD]

Ci de-am fi singuri,amandoi...

Ci, de-am fi singuri amândoi
Si nime sa ne asculte,
Uitându-ma în ochii tai,
Ti-as spune asa de multe...

Ar trece vremea si n'am sti
Ce e aceia vreme
Si n'ar fi nimene din vis
În lume sa ne cheme.

Am fi departe tare dusi,
Straini de lumea'ntreaga:
Pe vesnicie ti-as fi drag,
Tu vesnic mi-ai fi draga;

Cu sarutari am sterge'n ochi
A'lacrimilor urme,
Si cine oare s'a'ndura
Al nostru raiu sa-l curme?

Ti-as spune vorbe dulci încet:
Ca sa le-auzi mai bine,
Tot mai aproape ai pleca
Obrazul tau de mine.

Si-atuncea de ne-om saruta,
A cui sa fie vina?
Nici tu, ca nu ma auziai,
Nici eu n'oiu fi pricina.


N Iorga

Iubirea mea atat de mare este...

Esti singur azi si-mpovarat 
de tine,
De slava si de visuri despartit,
Dar ai ramas iubitul pentru mine,
Cu cat mai trist, cu-atat mai indragit.

Bei vin mereu, ti-s noptile murdare,
Mai stii daca traiesti cu-adevarat ?
Si ochii-ti verzi cu zvarcoliri de mare
Marturisesc ca pacea n-ai aflat.

Invoca moartea inima-ti nebuna,
Afurisind al soartei pas greoi,
Si vantul de apus mi-aduce-ntr-una
Din partea ta mustrari si rugi, puhoi

Spre tine iar, cum pot sa viu fierbinte ?
Sub cerul pal, aici, in tara mea,
Stiu doar sa cant si sa-mi aduc aminte,
Tu nici macar atat nu cuteza !

Tristeti sporind, trec zile fara veste ...
Ce rugaciuni de dragul tau sa fac ?
Iubirea mea atat de mare este,
Ca n-ai putut nici tu sa-i vii de hac.
A Ahmatova

Ma iarta....

Lumina bate-n auriu
Si-i o racoare domolita.
Cu ani si ani vii mai tarziu,
Dar si asa sunt multumita.

Vreau mai aproape sa te-asezi,
Ca sa-ti arat ceva doar tie :
Acest caiet albastru, vezi ?
Sunt versuri din copilarie.

Ma iarta c-am fost trista des.
Ca bucurii avui putine,
Dar cer iertare, mai ales,
Ca prea multi i-am luat drept tine ...
 
A Ahmatova

Sarutari n-om schimba in zori...

Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodata
Nici dulce vin, nici apa de izvor.
Saruturi n-om schimba in zori ; o data
Nu vom privi amurgu-odihnitor.

Ti-e aer soarele, si mie luna,
Dar dragostea ce-o respiram e una.

Un altul ma-nfasoara-n gingasie,
Cu rasul ei, o alta te-a legat,
Dar spaima ta imi apartine mie
Si tu, de boala mea esti vinovat.
Mai dese intalniri nu vom avea,
Caci linistea ni-e data doar asa.

Suflarea mea in stihul tau e treaza,
Doar glasul tau rasuna-n stihul meu.
O, e un rug de care nu cuteaza
Nici om sa se atinga si nici zeu.
Si dac-ai sti, acum, ce dragi imi sunt
Aceste buze cu miros de vant !


Ana Ahmatova

Raoul - Ochi albastri

duminică, 15 mai 2011

MIRABELA DAUER " CAND NOAPTEA VINE " muzica si text RAOUL

Mariza - Minh' alma


Fado (tradus ca destin/soartă, conform cuvântului
din latină fatum) este numele unui gen muzical ce a originat în Lisabona începutului sec al 19-lea, dar f
probabil are origini mai timpurii. Acest gen muzical este de
obicei asociat cu cuvântul portughez saudade, care descrie "tânjirea după ceva" sau "dorința puternică de ceva" (acest "ceva" fiind, de cele mai multe ori, intraductibil în cuvinte, dar probabil foarte puternic,un dor neasemuit)

De ce n-am inteles?...

De ce n-am înţeles…?
Iţi este interzis sa ma iubeşti…
Astre, spirite divine sau cele pamânteşti,
Nu m-au lăsat sa te ating,
Deşi, erau atât de aproape, de mine
Tu treceai zâmbind…

De ce n-am înţeles ca dintr-o durere
Primeşti doar migrene şi a lor avere
Iar din oceanele şi marile ce-am strâns
Sufletul se stinge cu râsete de plâns…?
De ce n-am înţeles eu ca o privire,
Nu valorează decât o rătăcire
Venita pe moment neinspirat,
Si zugrăvită-n minte sa doară intenţionat…?

N-am înţeles cum muguri de iubire
Păstrează parfum neconsumat în amintire,
Oricâtă viata trece, sau anii se aduna,
Nicicând nu poţi ascunde o dragoste nebuna!
Oricât te-ndepărtezi spre a uita,
Cu-atât te-nnobilezi şi creşti odat’ cu ea…

De ce n-am înţeles…?
Iţi este interzis sa ma iubeşti…
Poate acum, as fi zâmbit ca tine,
Trecând pe lângă mine
Fara nimic: gol, rece şi sec… asa ca tine,
Puteam fi oricine şi orice s-aleg!
De-as fi-nteles atunci, cumva…totuşi,

Sa ma iubesti, iti este interzis…
Zadarnic incercam sa imi opresc
Dragostea curata ce a fost un vis,
Dintr-un destin ars, acum ramasa e iubirea
Chemandu-ne pe-acelasi drum slavind regasirea.
''Dragostea adevarata nu moare ,
iar timpul nu poate vindeca ranile pe
care ea le lasa in sufletele oamenilor.

Shadmehr Aghili - Bi To شادمهر عقيلى بى تو

Un an de viata al acestui blog.

Astazi se implineste un an de cand a aparut acest blog.Toata inima mea a fost aici,zi dupa zi,noapte dupa noapte.Daca ceva din el a ajuns la sufletele voastre,nu stiu.Stiu ca fiecare postare a fost un sentiment,un gand un vis,o SPERANTA!

TIE



Tu mi-ai adus in suflet bucurie,
O bucurie nesperat de mare.
Posibil e sa fie-o stare trecatoare,
Nu vreau inca sa-mi pun aceasta intrebare.

Ma aflu la intersectia trecutului cu viitorul,
Si lupt cu mine insami sa uit cat doare dorul.
Cu tine aproape trecutul e departe,
De viitor doar o iluzie ma mai desparte.

Cand vei pleca vei lua cu tine
Lumina ce-ai adus in mine,
Iar eu iti voi pastra o amintire,
A clipelor ce tu mi-ai daruit de fericire.

Cand sufletul de-o grea durere imi era amortit,
Avandu-te alaturi ca prin minune el si-a revenit.
Azi tu ai fost salvarea de care nu stiam ca am nevoie,
Maine altcineva sa-ti incalzeasca inima-ti va cere voie.

Intre ce-a fost si ce va fi,
Privirea-ti calda in inima-mi va dainui.
Rogu-ma-voi sa-ti fie bine
Din cand in cand sa-ti amintesti de mine.

Ma culcam langa glasul tau si te iubeam...


Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.

Nichita Stanescu

sâmbătă, 14 mai 2011

Daca am fi picaturi...


Avem mereu de ales: intre a ne opri si a astepta sa vina un vant care sa ne spulbere neincrederea sau a ne continua drumul, cu pasi mici, dar siguri si cu speranta intr-o zi mai buna. Oricat de puternici am fi, simtim nevoia de siguranta si ocrotire. Daca am fi picaturi, n-am avea nevoie de lacrimi... daca am fi cuvinte, n-am avea nevoie de destainuiri... Dar suntem oameni si avem nevoie de iubire. Suntem impovarati de amurg si toamne, dar printre atatea lacrimi si zboruri frante, nauci de atata cautare sau prea lunga asteptare, ne dorim o strangere de mana, o mangaiere sau o soapta... Noi facem alegerile. Am inteles ca nu timpul ne va vindeca sufletul...ci dragostea din noi...

Sunt doar un om...

Eu sint un om de interior,
Pentru ca sint numai suflet
Si sufletul e de interior.
Sint un om de budoar, de stat intre perne,
Printre carti, printre rujuri...
Tot ce emana caldura
Si intimitate. Pune-mă la o masa de restaurant
C-o suta de insi în jur,
Care se uita la tine
Si inghet.
N-am ce să-ti spun, parca nu ne mai cunoastem.
Tu îmi citesti inceputul de enervare
Pe freamatul degetelor,
Pe miscarea de la coltul ochilor
Si "Hai să mergem", zic.
"Unde?"
In castel. Stiu eu unul, dar nu s-ajunge acolo
Decât c-o sanie trasa de cerbi.

M Sorescu

vineri, 13 mai 2011

Tristetea mea...tristetea lui...


Nu pot sta noaptea în tristeţea mea
din pricinã cã-mi aduc aminte de tristeţea lui.
Nimic n-am cu el şi cred
cã nici nu suntem de acelaşi fel al vederii
şi nici nu cred cã suntem
de pe aceeaşi parte a cerului.

Şi totuşi nu pot sã stau în tristeţea mea
din pricina tristeţii lui
şi nici sã dorm nu pot
şi nu de coşmar, de vis,
de astfel de spaime neutre...

Nu pot sã dorm din tristeţea
de a nu mã vedea neapã rat
şi fã rã de mine
când stã noaptea în tristeţea lui
şi mai ales când nu poate sã stea
în tristeţea lui
noaptea, din pricina mea.

N Stanescu

Unde esti?

Unde eşti? Mi te-arăţi şi nu mi te arăţi; te aud şi nu te aud; te simt şi nu te simt. Şi totuşi te cunosc, te stăpânesc.
Nichita Stanescu

Mi-e dor...

Mi-e dor să pot
să nu-mi mai fie
dor de tine.

Tristeţea, ea,
nu este gând
ea lucru este.

Mănânc-o, dacă ai cu cine!
Durerea vieţii
e un lucru, -
nu contemplarea ei.

Mi-e dor să pot
să nu-mi mai fie
dor de tine.


Nichita Stanescu

joi, 12 mai 2011

Spune-mi....

Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa ca ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?

Nichita Stanescu

miercuri, 11 mai 2011

Inca te caut...

Nu ţi-am reîntâlnit gustul niciunde. L-am căutat tot timpul ăsta în speranţa că măcar o picătură din cineva îmi va aduce aminte de tine.