duminică, 13 martie 2011

Despre bunatate...

Fiecare dintre noi crestinii,trebuie sa staruim pentru o viata imbunatatita,sa fim mai buni.Candva in satul meu,s-a schimbat preotul.Atunci am intrebat-o pe mama:"ce va predica parintele acesta,care e nou pe la noi?:.Mama,saraca Dumnezeu sa o odihnesca,nu prea tinea minte predicile...Si totusi am insistat:"ce va predica parintele de la noi?"Sarmana a stat asa putin si nu a zis nimic si daca a vazut ca starui,a zis:"Apai tot bine ne invata.Ne invata sa fim buni."
Mi-am dat seama ca pana la urma sinteza tuturor ostenelilor noastre pentru noi si pt altii este :sa fim buni si sa fim mai buni!
Bunatatea este lucrul cel mai de capetenie,poate ca cel mai de valoare lucru din cate poate realiza omul in lumea aceasta.E o valoare sa fii inteligent,e o valoare sa fii realizat,sa ai o infatisare frumoasa,sa ai o situatie buna.E o valoare sa fii conducator de oameni.Sunt multe valori in lumea aceasta,dar de masura bunatatii nu exista nimic!Dar oare de ce nu putem sa fim mai buni?De ce uneori?De ce uneori iubim si alteori uram?De ce pe unii ii iubim si pe altii altii nu?De ce pe unii nu-i iubim deloc?De ce nu putem?Sfantul Maxim Marturisitorul ne spune ca "iubirea cea adevarata este nascuta din patimire."Numai cel nepatimas numai cel dezrobit de patimi,numai acela este iubitor dupa porunca,il iubeste si pe Dumnezeu mai mult decat orice si pe aproapele ca pe sine insusi.
Arhim.Teofil Paraian

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu